...Remedii Divine...!
"Cercetati toate lucrurile si pastrati ce este bun" - (1 Tes. 5:21) !!!

Scriptura ne copleseste...!

“Toata Scriptura este insuflata de Dumnezeu si de folos ca sa invete, sa mustre, sa indrepte, sa dea intelepciune in neprihanire, pentru ca omul lui Dumnezeu sa fie desavarsit si cu totul destoinic pentru orice lucrare buna.” (2 Timotei 3:16-17)

 

 
<< Previous    [1]  2  3    Next >>

VOIA LUI DUMNEZEU – SUFERINTA PENTRU BINE  

La 1 Petru, întâlnim de mai multe ori expresia “voia lui Dumnezeu…”, ca de exemplu:
Căci voia lui Dumnezeu este, ca, făcând ce este bine, să astupaţi gura oamenilor neştiutori şi proşti.” (1 Petru 2:15)
Căci este mai bine, dacă aşa este voia lui Dumnezeu, să suferiţi pentru că faceţi binele decât pentru că faceţi răul!” (1 Petru 3:17)
Aşa că cei ce sufăr după voia lui Dumnezeu, să-şi încredinţeze sufletele credinciosului Ziditor, şi să facă ce este bine.” (1 Petru 4:19) 

O idee distinctă ce se desprinde din astfel de versete este următoarea: Voia lui Dumnezeu este SĂ SUFERIM PENTRU BINE.
Apostolul Pavel menţionează des în scrierile sale că el suferă pentru bine, şi-i îndeamnă şi pe ceilalţi, cu căldură, să nu se dea în lături de la aceasta!
Care este binele pentru care se cuvine a suferi?!
-Sunt trei categorii majore care fac obiectul suferinţei pentru bine… 

1.  Mai întâi suntem îndemnaţi SĂ SUFERIM PENTRU EVANGHELIE. Apostolul Pavel se adresează astfel lui Timotei:
Să nu-ţi fie ruşine, deci, de mărturisirea Domnului nostru, nici de mine, întemniţatul Lui. ci sufere împreună cu Evanghelia, prin puterea lui Dumnezeu.” (2 Timotei 1:8)
În cap. 2 din aceeasi epistolă, Pavel reia ideea:
Adu-ţi aminte de Domnul Isus Hristos, din sămânţa lui David, înviat din morţi, după Evanghelia mea, pentru care sufăr până acolo că sunt legat ca un făcător de rele…” (2 Timotei 2:8-9)  

În Scriptură descoperim o mulţime de veşti bune, culminând cu cea privind salvarea noastră în urma jertfei Domnului Isus Hristos care a murit pentru pacatele noastre. Pavel o numeşte “Evanghelia mântuirii noastre”. Mai întâlnim şi alte denumiri impresionante ca: “Evanghelia lui Dumnezeu”, “Evanghelia slavei fericitului Dumnezeu” “Evanghelia Fiului Său”, “Evanghelia harului”, etc.
Evanghelia este cea mai minunată veste a cerului si a pământului şi merită din plin să suferim pentru acest mesaj sublim!
Pavel afirmă: “Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Hristos…”. (Romani 1:16) De ce foloseşte expresia “nu mi-e ruşine de Evanghelie”? - Pentru că sunt prea dese cazurile în care noi credincioşii, cu ‘neruşinare’, ne ruşinăm cu Cuvântul lui Dumnezeu. Celor din lume nu le pasă, ei n-au astfel de ‘probleme’, dar ce ne facem chiar cu predicatori care se feresc a prezenta Evanghelia completă?! De multe ori, în loc să ne mândrim cu Evanghelia şi să fim gata a suferi pentru Ea, eschivăm, ne furişăm, o schilodim, o trunchem, etc.  

Evanghelia este mereu atacată…!
Nu doar că este o altă Evanghelie; dar sunt unii oameni care vă tulbură, şi voiesc să răstoarne Evanghelia lui Hristos.” (Galateni 1:7)
De ce vor unii să “răstoarne”, să schilodească Evanghelia? Iată un exemplu de ce?:
Toţi cei ce umblă după plăcerea oamenilor, vă silesc să primiţi tăierea împrejur, numai ca să nu sufere ei prigonire pentru Crucea lui Hristos.” (Galateni 6:12)
Sunt unii care nu vor să sufere din pricina mesajului Evangheliei şi atunci ei (teologi, predicatori, etc.) vin cu schimbări. Astfel unii reneagă divinitatea Domnului Isus Hristos, naşterea Lui din fecioară, moartea Lui în locul nostru, învierea Lui, etc. Tot astfel de oameni atacă unicitatea Evangheliei, considerand-o ca o veste bună, printre multe altele, mântuitoare. Totodată este atacat harul şi este introdus meritul omului în procesul salvării.
De aceea, şi apostolul Iuda ne îndeamnă astfel:
“…luptaţi pentru credinţa (adica Evanghelia), care a fost dată sfinţilor odată pentru totdeauna.” (Iuda 1:3) 

Domnul Isus ne-a atenţionat din start că Evanghelia ne poate aduce suferinţă, ne poate cauza “pierderi”, ne poate costa chiar viaţa:
Căci oricine va vrea să-şi scape viaţa, o va pierde; dar oricine îşi va pierde viaţa din pricina Mea şi din pricina Evangheliei, o va mântui.” (Marcu 8:35)
Prigonirile vin, dar nu singure ci insoţite de o multitudine de binecuvântări:
“…Adevărat vă spun că nu este nimeni, care să fi lăsat casă sau fraţi sau surori sau tată sau mamă sau nevastă sau copii sau holde, pentru Mine şi pentru Evanghelie,
şi să nu primească acum, în veacul acesta, de o sută de ori mai mult: case, fraţi, surori, mame, copii şi holde, împreună cu prigoniri; iar în veacul viitor, viaţa veşnică
.” (Marcu 10:29-30)
Exista o suferinţă pe care trebuie s-o acceptăm de dragul Evangheliei…!
În regimul comunist, de exemplu, cine trambiţa sau dădea cuiva Evanghelia, era pasibil de pedeapsă: ameninţare, amendă, dat afară din servici, arest, etc. Unii au făcut puşcărie pentru Evanghelie dar s-au găsit şi alţii care au renunţat la Ea, pentru a evita suferinţa. 

Şi-n zilele noastre, dacă arătăm că Cuvântul este compromis/stricat de unii predicatori, riscăm să fim apostrofaţi, calificaţi drept ‘înguşti’, incapabili a pricepe interpretările ilustre a acelor ‘evoluaţi’ care ‘au spart tiparul’ Evangheliei…
Sunt de exemplu predicatori faimoşi care spun ca Dumnezeu, în dragostea Lui, va mântui pe oameni indiferent dacă aceştia se pocăiesc sau nu, întrucât pocăinţa ar fi irelevantă în procesul mântuirii. Sunt predicatori care afirmă că Dumnezeu are mai multe modalităţi de salvare pentru oameni şi că Domnul Isus Hristos n-ar fi singura cale…
Cine atenţionează pe astfel de învătători mincinoşi, să nu se mire dacă vor suferi pentru aceasta, fiindcă se expun atenţiei ‘torţionarilor’ care schilodesc Evanghelia, numiţi în Cuvânt ca “lucrătorii aceia răi”! 

Noi nu trebuie să ne temem ci să suferim pentru bine. Apostolul Pavel spune aşa:
“… rabd totul pentru cei aleşi, pentru ca şi ei să capete mântuirea care este în Hristos Isus…” (2 Timotei 2:10)
Pavel le spune Galatenilor (2:5) că s-a împotrivit mincinoşilor “… pentru ca adevărul Evangheliei să rămână…” la ei nealterat. Mulţi creştini au stat stavilă împotriva stricăciunii şi au suferit astfel pentru Evanghelie.
În paragraful de la Filipeni 1:7-16, apostolul Pavel spune că-n apărarea, întărirea şi înaintarea Evangheliei, toţi suntem părtaşi ai aceluiaşi har:
”… vouă vi s-a dat harul nu numai să credeţi în El, ci să şi pătimiţi pentru El” (Filipeni 1:29)
Dumnezeu ne cere să suferim pentru Mesajul pe care El ni L-a dat!
Eşti tu gata să susţi Evanghelia fără compromisuri, chiar daca eşti insultat?!
Daca voia lui Dumnezeu este să suferi pentru Evanghelie, o faci cu bucurie? O iei din mâna Sa cu mulţumiri? 
<< Previous    [1]  2  3    Next >>

Navigare
 Index
 Categorii
Voia Lui
Duhul Sfant
Edificare
Aprofundare
Anverguri
Legea
Diverse
Toate_Categoriile
 Noutati
 Contact
 Eu cred...
Spicuiri...

Dumnezeu este TRINITATE, iar omul, se aseamana cu El fiind TRIPARTIT, singura fiinţă care are trup, suflet şi duh (spirit)…!

In IAD nu vor fi oameni, ci nişte fiinte care au fost odata oameni, care au avut “chipul lui Dumnezeu” (chiar dacă ‘sters si schimonosit’), dar au refuzat harul ce li s-a oferit in Domnul Isus Hristos de-a fi rascumparati si restaurati!

Există 3 ‘AGENTI’ ai raului: Eul nostru (“firea pamanteasca”), Lumea şi Satana. Conflictul cu eul se desfasoara la nivelul dorinţelor, la nivelul trupului… Conflictul cu lumea se duce la nivelul influenţelor, a sufletului, a mintii... Conflictul cu Satana are loc la nivelul personalitatii, la nivelul duhului…

Domnul nu ne-a ales pentru meritele noastre, pentru c-am avea ‘capacitati’ deosebite…
Lui Ii place să ne cheme şi s-acceptam slujirea cu smerenie, dragoste si devotament!

“PASTORUL” nu-i totuna cu ‘ciobanul’, dar nici de-un singur fel… Unii sunt pastori adevarati, atasati permanent de ‘turma’, si se se sacrifica…, altii sunt ‘parati’, sunt temporar şi indiferenţi, dar care pretind a fi bine ‘platiţi’.

Mai toţi scapam ESENTA pacatului…! Pacat inseamna faradelege, vrasmasie cu Dumnezeu si greşirea ‘ţintei’ pentru care am fost creaţi…, ţintă pe care nu ne-o punem/stabilim noi ci a hotărât-o deja Dumnezeu: Sa traim pentru slava si glorificarea Sa si sa administram creatia…

TIMPUL este o paranteza a eternitatii...
Vesnicia se intrerupe in punctul ‘Alfa’, (corespunzator finalizării creatiei si ‘caderii omului’), si va reintra pe fagas la “implinirea vremurilor”, in punctul ‘Omega’, (corespunzător unui “cer nou” si “pamant nou”), sub denumirea de “Vecii vecilor”.
(Va urma…!)