|
ARMINIANISMUL...!
Avem de-a face in dezbaterile teologice cu doi termeni
des utilizati: ARMINIANISMUL si CALVINISMUL.
Aceste denumiri se refera la doua mari pozitii, cu convingeri diferite privind securitatea mantuirii. Unii crestini
neadanciti in studiul Cuvantului sustin ca si unii si altii pot avea dreptate, mai ales ca toti isi justifica
tezele lor bazati pe texte din Scriptura. Din moment ce aceste pozitii sunt contradictorii, ele n-au cum sa se
completeze… Biblia nu cuprinde-n ea contraziceri sau alt fel de inadvertente.
Unii spun ca obtinerea mantuirii si mentinerea in mantuire se realizeaza fara meritele noastre si ca ambele
‘procese’ sunt daruri primite de sus, prin Harul lui Dumnezeu. Aceasta pozitie este denumita
calvinista, dupa Calvin, care a formulat-o sistematic. El sustine ca “Dumnezeu este credincios” si
dupa ce ne-a socotit neprihaniti, ne trece prin scoala sfintirii si ne tine in mantuire pana la capat, cand ne va
glorifica.
Spurgeon, de exemplu, a fost un credincios calvinist, nu in sensul c-a apartinut credintei reformate ci pentru c-a
sustinut si el aceasta pozitie. Cand a fost intrebat care-i secretul de asa multi oameni au fost convertiti si
transformati prin predicile sale, el a dat urmatoarea explicatie: “Sunt doua lucruri pe care le-am facut: am
predicat teologie calvinista si etica puritana”.
Etica puritana este ‘stramta’, ‘ingusta’, si spune ca toti cei care au fost mantuiti vor arata cu viata lor ca
intradevar au fost alesi de Dumnezeu, ca sunt o faptura noua in El.
De alta parte sunt credinciosii arminieni denumiti astfel dupa teologul olandez Iacobus Arminius
care a combatut ‘aprig’ pozitia calvinista. Conform acestora, mantuirea este a noastra in prezent dar nu avem nici
o garantie c-o vom avea si-n viitor. Tot ce-am dobandit prin credinta-n Domnul Isus Hristos, spun ei, putem pierde
daca nu traim cu vrednicie. Asa ceva sustin, precum stiti, si o multime de BER-isti superficiali de-ai nostri.
Cele doua pozitii, calvinista si arminiana, fiind contradictorii si amandoua argumentate prin Cuvant, inseamna ca
numai una este adevarata. Degeaba incearca unii credinciosi sa afirme ca amandoua-s adevarate: si poti si nu poti
sa-ti pierzi mantuirea – Dumnezeu va duce la bun sfarsit ceea ce a inceput in/cu noi si nu ne va pierde pe drum,
nu-I ‘sadic’ si nepasator fata de noi ci credincios promisiunilor Sale.
Intentia mea este de-a lua pe rand cateva din textele ‘de baza’ cu care ‘bat toba’ credinciosii arminieni si a le
analiza mai cu atentie, la bani marunti. Suntem nevoiti uneori ‘a despica firu-n patru’, mai ales in problemele
vitale…
Ni se spune de catre arminieni ca sunt versete in care se vede 'limpede' ca cei
credinciosi au fost mantuiti, dar la urma au fost condamnati. Se mentioneaza de exemplu textul de la 2 Petru,
capitolul 2, unde este vorba de asa numitii apostati. (Apostazie inseamna a te indeparta de credinta)
2 Peter 2:1 “In norod s-au ridicat si prooroci mincinosi, cum si intre voi vor fi invatatori mincinosi, care vor
strecura pe furis erezii nimicitoare, se vor lepada de Stapanul, care i-a rascumparat, si vor face sa cada asupra
lor o pierzare napraznica.”
Acei oameni, spun arminienii, au fost rascumparati, dar s-au lepadat de Rascumparatorul lor si de aceea au ajuns sa
experimenteze o pierzare napraznica. Nu e numai acest verset care ne arata ca acei oameni au fost mantuiti initial.
Versetul 15 spune asa:
“Dupa ce au parasit calea cea dreapta, au ratacit, si au urmat calea lui Balaam, fiul lui Bosor, care a iubit plata
faradelegii.”
Deci au fost pe calea cea dreapta, sustin ei, si-apoi au ratacit… Ba mai mult, in versetele 20-21 citim:
“In adevar, daca, dupa ce au scapat de intinaciunile lumii, prin cunoasterea Domnului si mantuitorului nostru Isus
Hristos, se incurca iarasi si sunt biruiti de ele, starea lor de pe urma se face mai rea decat cea dintai.
Ar fi fost mai bine pentru ei sa nu fi cunoscut calea neprihanirii, decat, dupa ce au cunoscut-o, sa se intoarca de
la porunca Sfanta, care le fusese data.”
Cuvantul spune clar, accentueaza arminienii, ca aici este vorba de unii care au scapat de intinaciunile lumii ,
L-au cunoscut pe Domnul si mantuitorul nostru, dar s-au incurcat iarasi cu ispitele si-au fost biruiti de ele,
pierzand astfel tot ce dobandisera pana atunci.
Ce raspundem acestei avalanse de ‘argumente’?
Toate aceste texte vorbesc despre indivizi care se pare c-au fost mantuiti. Acestia au inselat prin aparente pe
oameni dar nu si pe Dumnezeu.
Haide sa privim mai cu atentie la aceste texte!
Apostolul vorbeste despre prooroci si invatatori mincinosi. Cum ii numeste el de la inceput? Mincinosi, falsi,
inselatori… Petru nu spune ca ei au fost initial mantuiti si apoi au devenit mincinosi. Ei au fost asa din start.
Ca sa poata sa ajunga sa minta pe cei alesi, aceia trbuiau sa dovedeasca cumva ca sunt prooroci si invatatori,
trebuiau sa-nsele cumva, si s-au dat drept credinciosi. Versetul 19 spune ca ei fagaduiesc altora slobozenia, in
timp ce ei insisi sunt robi ai stricaciunii. Ei vorbesc de eliberarea de pacate adusa de Domnul Isus Hristos… De
ce? Ca sa fie acceptati in propovaduirea lor ei trebuie sa para ca sunt liberi de pacate. In acest sens, ei au
efectuat in viata lor un fel de reformare ca sa insele si sa convinga cum ca ei sunt credinciosi, ca sunt mantuiti.
Practic ei au scapat pentru o vreme de intinaciunile lumii prin reformare proprie. Ei l-au cunoscut pe Domnul Isus
Hristos dar aceasta cunoastere a fost ‘de suprafata’, superficiala, din moment ce s-au intors inapoi la vechiul lor
fel de trai, pacatos
Pe cine ar fi inselat acesti prooroci si invatatori mincinosi daca n-ar fi avut acea ‘pojghita’ de sfintenie?! Daca
ei ar fi avut o doctrina vadit gresita privind mantuirea prin Domnul Isus Hristos, daca ei insisi ar fi avut un mod
de viata care n-ar fi parut sfant, ar mai fi inselat ei pe cineva? Invataturile cu care vin ei trebuie sa para
biblice, viata lor trebuie sa para traita-n sfintenie (si-n BER nu ducem lipsa de acestia), ca sa insele.
Au cunoscut ei in mod real pe Domnul Isus Hristos, sau doar superficial? (In Cuvant, de regula expresia “a cunoscut
pe” are intelesul de apropiere mare, relatie intima, incredere, etc.) Ce indicatii avem? In versetul 22 citim:
“ Cu ei s-a intamplat ce spune zicala adevarata: „Cainele s-a intors la ce varsase” si
„scroafa spalata s-a intors sa se tavaleasca iarasi in mocirla.””
De ce s-antors scroafa? Fiindca la ea n-a avut loc o schimbare a naturii sale pacatoase, murdare. Cat priveste
cainele, el reprezinta in Scriptura pe omul neregenerat, ne nascut din nou. Era si normal ca atat cainele cat si
scroafa sa se-ntoarca la ale lor, in apele lor, din moment ce natura lor a ramas neschimbata.
Bine, dar s-a mentionat ca Domnul Isus este rascumparatorul lor, tin sa sublinieze arminienii. Bine, bine, dar
dansii nu stiu ca Domnul Isus Hristos este Rascumparatorul tuturor oamenilor, insa numai cei care-L accepta ca
mantuitor ajung sa se bucure de viata vesnica!?
Citim la 1 Timotei 4:10: “Noi muncim, in adevar, si ne luptam, pentru ca ne-am pus nadejdea in Dumnezeul cel viu,
care este mantuitorul tuturor oamenilor, si mai ales al celor credinciosi.”
Ce concluzie tragem de aici? Este Dumnezeu mantuitorul tuturor sau numai al celor credinciosi?! Ambele sunt
adevarate.
Dumnezeu este in mod potential mantuitorul tuturor. Daca toti oamenii se vor intoarce la Dumnezeu, toti vor fi
mantuiti. Pentru toti a murit Domnul Isus Hristos, ca toti sa aiba viata vesnica. In mod real, factual, sunt
mantuiti doar cei care-L primesc si se-ncred in Domnul.
Apostatii, desi pretul rascumpararii a fost platit si pentru ei, ei nu accepta darul mantuirii.
Contactul cu biserica celor rascumparati si cu invatatura Cuvantului, a produs reformare in viata unor oameni,
perceputa de unii ca o reinnoire a vietii, dar nu este o nastere din nou. Multi au trait ani de zile printre cei
rascumparati si au adoptat un mod de trai care pare ca-i dus in sfintenie, dar numai pare. De unde stim ca n-au
fost innoiti prin nasterea din nou? Sunt cuvintele Domnului Isus Hristos care spune:
“Multi Imi vor zice in ziua aceea: „Doamne, Doamne! N-am proorocit noi in Numele Tau? N-am scos noi draci in Numele
Tau? si n-am facut noi multe minuni in Numele Tau?” Atunci le voi spune curat: „Niciodata nu v-am cunoscut;
departati-va de la Mine, voi toti care lucrati faradelege.” (Matei 7:22-23)
Aceia au facut multe in numele Domnului, dar n-au fost niciodata mantuiti. Aparentele mantuirii le pot avea multi
oameni, multe ‘stanci ascunse’… Faptul ca unii frecventeaza regulat biserica sau ca chiar predica sau ca fac tot
felul de lucrari, nu-nseamna ca vor fi si mantuiti.
|
