|
“NOU SUB SOARE”...!
Cel mai intelept om de pe fata pamantului, imparatul Solomon a scris cartea Eclesiastul, pe care
multi n-au inteles-o, ajungand sa se indoiasca daca-i inspirata sau nu, daca trebuie cuprinsa in Sfanta
Scriptura sau nu… Aparent, aceasta carte are afirmatii excentrice…, si ofera un sumbru tablou al
vietii, unul pesimist, intretinand o nota de descurajare si de dezamagire dusa la extrem: “totul e
desertaciune si goana dupa vant”…! (Pentru cine nu-i familiar, ii propun sa citeasca cel putin primul
capitol (doar 18 versete) din cartea Eclesiastul!)
Chiar de la inceputul cartii putem realiza continutul aparent deprimant, dar si
solutia care transpare, solutie care nu putea fi revelata fara a fi inspirata de Duhul lui
Dumnezeu…
Inteleptul intreaba retoric: “Ce folos are omul din toatã truda pe care si-o dã sub
soare?” (Ecl.1:3) Intrebarea este buna, dar trebuie sa traim, trebuie sa muncim…
“Un neam trece, altul vine, si pãmântul rãmâne vesnic în picioare” (Ecl.1:4) - este o
perindare permanenta in istorie . Apoi, in versetul 8, se spun urmatoarele:
“Toate lucrurile sunt într-o necurmatã frãmântare, asa cum nu se poate spune; ochiul nu se mai
saturã privind, si urechea nu oboseste auzind.”
Este framantare, este schimbare…, dar nu exista noutate, spune autorul, subliniind in versetul
imediat urmator: “Ce a fost, va mai fi, si ce s-a fãcut, se va mai face; nu este nimic nou sub
soare.”
Daca nu este nimic nou, cum se face totusi ca ” ochiul nu se mai saturã privind” schimbarile si
“urechea nu oboseste auzind” transformarile?!
Oare la ce se refera afirmatia ca exista schimbare, framantare, dar nimica
nou?!
Eclesiastul nu neaga progresul omului in diferitel domenii de activitate! Sunt multe
schimbari si transformari care incanta ochiul si urechea… Exista progres in cunostinta, in cultura,
arta, tehnica, s.a.m.d., mai ales in vremurile noastre: “la vremea sfârsitului… cunostinta va creste”
(Daniel 12:4) considerabil…
De fapt ce vrea sa spuna Solomon? Nu cumva face o afirmatie eronata?!
Inteleptul constata ca exista un domeniu, cel mai important, in care nu se realizeaza nici un
progres… Este realitatea pe plan spiritual, care se rasfrange pe toate celelalte planuri, realitatea in
care ne-am nascut, in care traim si-n care ne sfarsim zilele: REALITATEA PACATULUI.
Este starea de coruptie si stricaciune in care ne aflam de la nastere si pana la moarte –
realitatea care ne duce la moarte. In privinta aceasta , spune el, nu este nimic nou!
Un neam vine, trece…, si altulm ii ia locul, avand aceeasi experienta. Mergem in cerc,
generatie dupa generatie, dar nu apare nimic nou…!
Poate exista perceptia unui progres, dar in realitate nu exista nimic nou, inviorator,
regenerator…
Omul este de mii de ani acelasi… In versetul 15 Solomon spune :
“Ce este strîmb, nu se poate îndrepta, si ce lipseste nu poate fi trecut la numãr.”
- Ce este stramb?!
- Este natura noastra, cu care ne nastem, pe care am mostenit-o de la “primul Adam”… Avem natura
pacatoasa (fire pamanteasca), si niciodata in decursul istoriei nu s-a gasit un remediu pentru indreptarea
acestui lucru “stramb”. De aceea istoria este plina de razboaie, genociduri, crime, faradelegi,
nedreptate, etc.
“Lipseste” ceva pe care nu omenirea il poate adauga la numar…
- Stiti ce a lipsit dintodeauna in istorie?!
- Un om neprihanit, Unul care sa revolutioneze lumea, s-o schimbe radical, sa opreasca degradarea
individului , a societatii si a naturii, sa stopeze moartea…
Inteleptul a studiat fiecare domeniu de activitate:
“Mi-am pus inima sã cercetez si sã adâncesc cu întelepciune tot ce se întâmplã sub ceruri: iatã o
îndeletnicire plinã de trudã, la care supune Dumnezeu pe fiii oamenilor. Am vãzut tot ce se face sub soare,
si iatã cã totul este desertãciune si goanã dupã vânt! (Ecl. 1:13-14)
|
