NIMENI NU-I PREA TANAR…!  

E aproape de necrezut că un copil, înscăunat la numai 8 ani, are harul să facă o serie de lucrări minunate, benefice pentru întreaga naţiune a lui Iuda, şi mare parte din Israel!
Numele acestui împărat a fost Iosia (Iehova, Cel ce vindecă; Focul lui Iehova; Iehova, Cel ce sprijină, stâlpul nostru), el fiind unul din cei ce au iniţiat şi condus purificarea religioasă a poporului evreu.
La vârsta de 16 ani, Iosia a început „să caute pe Domnul”. Inima lui a fost cucerită de măreţia Dumnezeului lui Avraam, Isaac şi Iacov (Israel), singurul Domn adevărat, vrednic de închinare şi de adorare. 

„Înainte de Iosia, n-a fost nici un împărat care să se întoarcă la Domnul, ca el, din toată inima, din tot sufletul şi din toată puterea lui, întocmai după toată legea lui Moise; şi chiar după el, n-a fost nici unul ca el.” (2 Regi 23:25)
Bunicul său, Manase, şi tatăl său, Amon, n-au fost exemple bune de urmat, aşa că Iosia şi-a ales calea strămoşului său David. Trecuseră circa 320 de ani după David, dar Iosia, continuator al liniei davidice spre Domnul Isus Hristos, a onorat pe Dumnezeu şi a adus binecuvântarea ţării şi a poporului din care făcea parte.
„Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată puterea ta.” (Deut. 6:5), … pare să fie atitudinea împăratului Iosia. 

Iosia a fost ultimul rege mare al lui Iuda şi a fost mare pentru c-a făcut ce este bine înaintea Domnului, şi-a umblat în toată calea tatălui său David, nu s-a abătut nici la dreapta, nici la stânga…
Dacă cineva vrea să fie mare înaintea lui Dumnezeu, trebuie să umble după Cuvântul Său. 

El n-a fost singular în istorie, ca la o vârstă fragedă să facă lucruri mari pentru popor.
În istoria Angliei, aflăm că Edward al VI-lea, fiul lui Henry al VIII-lea, a fost rege de la vârsta de 8, până la 15 ani. În acest răstimp, el a dat o mulţime de legi care au reformat ţara, a introdus Biblia în societatea engleză, a scris chiar şi câteva cărţi, etc. A murit aşa de tânăr, dar a fost un mare rege – a făcut mult pentru lucrarea lui Dumnezeu.
Nimeni nu-i prea tânăr, pentru a fi activ, cu dăruire pentru Domnul! 

Iuda şi Israel, adoptaseră şi generalizaseră păcate groaznice ca închinarea la idoli, jertfe pe înălţimi, trecerea copiilor prin foc, etc., dar Dumnezeu a ridicat un împărat tânăr, care a început o reformă religioasă cum nimeni n-a mai făcut-o vreodată…!
La 20 de ani, Iosia a înlăturat înălţimile şi idolii din ţară. La 26 de ani a început renovarea Casei Domnului, şi-atunci este regăsită Cartea Legii (după aparenţe, Deuteronomul). Cartea se rătăcise în Templu, din pricina neglijenţei, din cauza delăsării poporului şi a preoţilor. Când a fost găsită, Iosia i-a dat o deosebită importanţă şi a ascultat cu atenţie conţinutul ei. 

Aceasta este prima atitudine corectă pe care trebuie s-o luăm şi noi faţă de Cuvânt: să-I dăm atenţia cuvenită…!
Înţelegem apoi că Iosia a crezut ce scrie acolo, şi nu s-a oprit acolo – el şi-a aplicat sieşi Cuvântul, şi a spus: „Vai de noi!”
Iosia n-a încercat să se disculpe, motivând că de fapt el Îl caută şi iubeşte pe Domnul…!
Iosia s-a pocăit şi-a plâns înaintea Domnului; el şi-a aplicat întâi sieşi cerinţele lui Dumnezeu şi nu s-a oprit doar la promisiunile lui Dumnezeu, (cum procedăm cei mai mulţi dintre noi), ci a luat în seamă si avertizările din Cuvânt, nu le-a pasat, nu le-a pus pe seama altora.
Iosia a studiat Cuvântul şi a întrebat pe Dumnezeu, pentru a primi mai multă lumină, fapt pentru care Domnul, pentru smerirea şi pocăinţa lui, l-a luat sub aripa Sa ocrotitoare, şi l-a pus în temă privind judecata ce va veni asupra ţării. 

Iosia accelerează imediat mişcarea de reformă religioasă…
Închinarea şi trăirile religioase sunt curăţate de tot ceea ce oamenii au adunat, abătându-se de la Cuvântul lui Dumnezeu – practic, s-a produs astfel reîntoarcerea la Cuvânt.
Mereu, în poporul lui Dumnezeu se constată această tendinţă: Cuvântul începe să fie neglijat, apoi uitat, şi-n final, pierdut. Se ajunge că nimeni nu se mai interesează de Cuvânt, şi-n locul Lui sunt puse alte lucruri: activităţi religioase cu sorgintea în tradiţii, în obiceiuri, etc. 

Nu numai iudeii, ci şi creştinii, s-au îndepărtat de multe ori de Cuvântul lui Dumnezeu…, şi au avut nevoie de reforme religioase, pentru reanimarea lor.
În Apus de exemplu, au fost personalităţi care au promovat reforma în Cehia (Jan Hus), Germania (Martin Luther), Elveţia (Ulrich Zwingli), Franţa (Jean Calvin), iar în România au luat atitudine Teodor Popescu, Iosif Trifa şi alţii.
- Cât durează o reformă?! Cât timp are efect pozitiv?!
- Nu prea mult…
Germanii, prin Luther, s-au întors în masă la Dumnezeu (la fel şi-n Ţările Nordice…), dar cât a durat…?! - O generaţie, doua…, după care a fost nevoie de o nouă trezire, de o nouă întoarcere.
Şi americanii au avut nevoie de mai multe treziri spirituale, ca să tot revină la Cuvântul lui Dumnezeu. În zilele noastre, pe tot globul este nevoie evidentă de o nouă reformă, de pocăinţă, de debarasare de practici nebiblice, de întoarcere la Cuvânt… 

Ce bine ar fi dacă toate bisericile creştine ar proceda ca şi Iosia, care a luat Cuvântul, L-a citit şi L-a aplicat. El a eliminat adaosurile omeneşti. Întreg capitolul 23 din 2 Regi este destinat descrierii practicilor nebiblice pe care evreii le adoptaseră - te îngrozeşti câte au fost…! În Casa Domnului fusesera acceptate pâna şi “casele sodomiţilor” iar femeile “împleteau corturi Astarteei”. Tot felul de altare şi idoli, care fuseseră îndepărtate de diverşi împărati dinainte, reapăruseră ca ciupercile…!
La fel şi-n creştinism, tot reapar învăţături şi practici dovedite a fi păgâne, care se reintroduc cam la 80-120 de ani de la reformă… 

(După ce creştinismul a fost oficializat în Imperiul Roman, prima acţiune a fost de-a se elimina idolii şi templele păgâne… Peste două-trei generaţii, lucrurile condamnate şi înlăturate, au fost reintroduse în biserici.) 

Reforma lui Iosia nu a fost înfăptuită numai în Regatul lui Iuda, ci şi în teritoriile fostului Regat de Nord. Iosia moare însă prematur (şi inutil…), la 39 de ani, pentru că n-a dat atenţie cuvântului Domnului.
- De câte ori n-a dat atenţie…?! De câte ori L-a neglijat?!
- Odată, când a considerat că ştie el ce face…, şi n-a mai întrebat pe Domnul, ca înainte… De aceea, este bine ca întotdeauna să consultăm Cuvântul, să-L întrebăm pe Domnul, pentru a primi lumină.
Crezând că stim noi bine ce trebuie făcut, cum trebuie procedat şi care-i timpul potrivit, fără a ne bizui pe Domnul, putem avea în viaţă pierderi mari. Pentru această greşeală, pe Iosia la costat viaţa. 

Prin reforma religioasă iniţiată de Iosia, Dumnezeu a încercat o ultimă mare trezire a poporului…, care a degenerat rapid , şi a ajuns în pragul distrugerii şi al robiei.
Iniţial, poporul a acceptat acea reformă, a umblat o scurtă vreme în Calea Domnului, dar, imediat ce Iosia a trecut din viaţă, efectele au dispărut galopant. 

Fie ca şi noi, care cunoaştem Cuvântul, să n-avem o neprihănire “ca roua de dimineaţă”, care se duce repede. Neprihănirea noastră trebuie să fie una autentică, adâncă, profundă.