|
...Remedii Divine...! |
|
|
Scriptura ne copleseste...! |
|
“Toata Scriptura este insuflata de Dumnezeu si de folos ca sa invete, sa mustre, sa indrepte, sa dea intelepciune in neprihanire, pentru ca omul lui Dumnezeu sa fie desavarsit si cu totul destoinic pentru orice lucrare buna.” (2 Timotei 3:16-17)
|
Dupa reintalnirea cu Mintuitorul, in ucenici se produce o metamorfozare exploziva… Ei incep sa-si reaminteasca (v. Ioan 2:22, 12:16) multe din ‘vorbele Invatatorului’ pe care abia acum le iau in considerare, le dau crezare, le dau valoare… si-ncep sa le puna ‘cap la cap’ . Atunci Domnul (Luca 24:45-46)… le-a deschis mintea, ca sã înteleagã Scripturile si le-a zis: „Asa este scris, si asa trebuia sã pãtimeascã Hristos… Acum ajung ucenicii sa-nteleaga ce a facut Hristos. De acum au putut ei lua hotararea de a-L urma pe Isus Hristos, de a trai ca El, de a fii gata chiar sa moara pentru El. Tot acum (in ziua Cincizecimii) se creeaza conditiile pentru coborarea Duhului Sfant (Fapte 2:1-4) si ‘pecetluirea’ ucenicilor… De aici inainte apar crestinii. De aici inainte Domnul a putut sa le ceara colaborarea: (Matthew 28:19) Duceti-vã si faceti ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatãlui si al Fiului si al Sfântului Duh. De acum incolo se poate afirma, la general, ca mai toti ucenicii Domnului au devenit crestini. Cat despre noi…, ce se poate spune (v. Romani 8:14-18)?! Suntem crestini sau doar ne auto-intitulam? Am luat o hotarare sau inca oscilam? Daca vom cauta a defini pe ‘crestin’ pe baza Cuvantului Lui Dumnezeu, vom reusi sa aflam caracteristicile lui si conditiile de ‘calificare’ - vom ajunge la ‘miez’. Daca nu, vom definii ceva ‘de suprafata’ pe dinafara problemei ! Iuda Iscarioteanul n-a fost credincios dar s-a cait totusi pentru “felul de rautate” de care a dat dovada. Iuda n-a urat de moarte pe Domnul Isus… El, practic s-a jucat cu focul si nu si-a dat seama de risc. A crezut ca Domnul Isus va iesi din ‘impas’ intr-un fel miraculos iar el, Iuda, le va trage tuturor o ‘pacaleala’ de pomina. Noi astazi, avem intregul ‘tablou’ sub ochi…, si suntem constienti la ce riscuri ne putem expune… daca si noi ne bizuim pe noi insine. Spurgeon a spus ca-n cer se va mira de trei lucruri: “Voi vedea acolo oameni de care n-am crezut ca-i voi vedea vreodata.” Nu voi vedea acolo oameni de care am crezut ca vor fi acolo.” Ma voi mira ca eu am ajuns acolo.” Domnului Isus Îi sosise ceasul de-a prelua asupra Sa păcatul întregii omeniri. De aceea Domnul s-a dus în grădina Ghetsimani tocmai pentru a fi găsit de Iuda, nu pentru a scăpa de acesta. Iuda a fost doar un ghid pentru “mâinile păcătoşilor” care L-au înşfăcat pe Fiul omului… - Ale cui au fost acele mâini? - Ale noastre, ale tuturor! Regizorul care a turnat filmul cu patimile Domnului Isus (The Passion), fiind întrebat cine crede el că de fapt L-a condamnat şi răstignit pe Domnul Isus Hristos, a răspuns prompt: “Noi toţi”. Ce-au făcut apoi “mâinile” noastre? Au înfăptuit cea mai mare trădare a istoriei, cea mai mare nedreptate comisă în istorie împotriva Fiului lui Dumnezeu. Am comis cea mai mare crimă – ne-am unit cu toţii, si-am ucis pe Creatorul nostru. Fiecare din noi L-am dat la moarte pe Domnul Isus Hristos! După ‘calculele’ lui Iuda, în preziua şi în timpul praznicului, nimeni n-ar fi putut lua vreo decizie împotriva lui Isus iar între timp mulţimea, aflând de întemniţarea Lui, L-ar fi eliberat… - Pe ce s-a bazat Iuda? - Pe legile în vigoare la vremea aceea, pe reacţia mulţimii, pe intuiţia sa, etc. El credea că “s-a gândit bine la urmări”, înainte de a face acel pas decisiv. Domnul Isus este dus în faţa mai marilor poporului (Sobor, Sinedriu), unde are loc un simulacru de judecată.. Toate regulile de judecare, care erau pe vremea aceea în uz la evrei, au fost încălcate insa…! Voi enumera câteva lucruri pe care-i posibil să se fi bazat Iuda dar care, ca un făcut, s-au desfăşurat toate pe dos faţă de cum le ‘prevăzuse’: 1. Când Sinedriul funcţiona ca for judecătoresc, judecata trebuia să aibă loc în public. Isus a fost judecat la casa marelui preot şi fără participarea norodului. 2. Judecarea trebuia să aibă loc în timpul zilei. Ei au făcut-o noaptea. 3. Marele preot, care era şeful Sinedriului, trebuia să stea tot timpul aşezat, în semn că-şi păstrează calmitatea şi capacitatea de-a delibera corect, de-a ţine cont de orice amănunt. Marele preot s-a sculat însă, plin de nervozitate. 4. Tot marele preot n-avea voie să-şi rupă hainele nici în cea mai tragică împrejurare, dar acesta şi le-a rupt. 5. Votul privind sentinţa trebuia făcut individual. Fiecare în parte trebuia să-şi dea verdictul, dar Sinedriul a votat ‘în bloc’. 6. Legea mai spunea că atunci când cineva este condamnat la moarte, trebuie să existe cel puţin un vot împotriva sentinţei. Cel puţin o persoană trebuia să analizeze şi să prezinte circumstanţe atenuante pentru cel osândit, să-i ia apărarea acestuia. Pe Isus L-au condamnat cu toţii…, iar unii ca Nicodim sau Iosif , care ar fi fost poate imparţiali, nu au fost convocaţi… 7. Tot Legea spunea că, în cazul condamnării la moarte, verdictul final să se dea după ce va mai trece o zi de la judecare (deci s-ar fi ‘intrat’ în praznic), timp în care membrii Sinedriului urmau a medita mai ‘la rece’ asupra hotărârii luate… Ei au rostit sentinţa finală în aceeaşi noapte. 8. Sinedriul trebuia să fie o instanţă imparţială, care să asculte acuzaţiile şi să dea voie împricinatului să se apere dar ei sau purtat ca nişte procurori, nu ca nişte judecători nepărtinitori. Ei căutau de zor o vină pe care să I-o pună Domnului Isus în cârcă. 9. De fapt, sentinţa lor fusese fixată cu nişte zile mai înainte când hotărâseră că “este mai bine pentru popor să moară unul singur…” 10. Guvernatorul Pilat, în loc să se poarte ca un stăpân ‘forte’ şi drept, a jucat rolul unui slugarnic învins. P.S.: Iuda a avut o acţiune pe cont propiu - atât cât l-a dus pe el mintea…! “Mâinile păcătoşilor” insa au acţionat ‘strâns unite’. Au fost complice…! ‘Mainile’ noastre n-au lipsit nici ele…
|
|
|||||||||||||||||||||
|
|||||||||||||||||||||
|
|||||||||||||||||||||
|
Dumnezeu este TRINITATE, iar omul, se aseamana cu El fiind TRIPARTIT, singura
fiinţă care are trup, suflet şi duh (spirit)…!
TIMPUL este o paranteza a eternitatii... |
|||||||||||||||||||||
|