|
CARE A FOST 'MIZA'?!
Începutul slujirii propriuzise a Domnului Isus s-a ‘materializat’ prin
botezul Său în apa Iordanului, (de către Ioan) şi prin ispitirea Sa.
Botezul a constituit o ascultare din partea Domnului”
“… se cade să împlinim tot ce trebuie împlinit.” (Matei 3:15)
Şi noi, cei credincioşi ar trebui s-avem dorinţa de-a împlini tot Cuvântul lui Dumnezeu!
În acel botez, Domnul Isus S-a identificat cu noi, şi ne-a arătat care-i misiunea Sa: va muri şi va învia
pentru noi.
Era El ‘calificat’ să învie şi să moară pentru noi?! Era El (cum a afirmat Ioan) “Mielul lui Dumnezeu”, era El
“fără cusur şi fără prihană”?
Ispitirea a demonstrat că Domnul Isus are din plin acea “calificare”.
Ca să înţelegem mai bine rostul ispitirii am să apelez la un joc arhicunoscut: “Urma scapă turma”.
În decursul jocului, cei care pierdeau, aşteptau pe margine, ‘cu sufletul la gură’, ca să intre-n scenă ultimul
coechipier al lor - atunci jocul ajungea la ‘tensiune’ maximă. Soarta tuturor celor înfrânţi, care-şi aşteptau
‘condamnarea’, urma să fie hotărâtă de succesul sau insuccesul ultimului participant… Dacă şi ultimul protagonist
era înfrânt, soarta tuturor celorlalţi era pecetluită. Ultima încleştare, acea confruntare… era decisivă
Acum, să ‘privim în timp’…!
Începând cu Adam, Satana ne-a scos pe rând ‘pe tuşă’. L-a învins pe Noe, pe Moise, pe David, pe Solomon şi pe
oricare alt om – ne-a înfrânt pe fiecare…
S-a ajuns la punctul culminant al încleştării când Dumnezeu a luat cartea istoriei în mână şi a cerut unei persoane
să păşească-n faţă, să-i rupă peceţile, şi să obţină victoria pentru toţi oamenii, care au fost înfrânţi. Apostolul
Ioan “a plâns mult” pentru că “nu era nimeni vrednic”, până a aflat că “Leul din seminţia lui David” poate obţine
victoria.
În existenţă nu suntem într-un joc ci într-o luptă ‘pe viaţă şi pe moarte’.Dumnezeu a rânduit în
lumea noastră pe Fiul, care să-l înfrângă pe Satana, adversarul nostru, şi să-i smulgă toate ‘trofeele’. Domnul
Isus a acceptat confruntarea cu cel rău, în folosul nostru, al tuturor. Această confruntare a-nceput cu ispitirea
Lui.
Domnul ştia că de acţiunea Sa atârnă soarta noastră.
Acolo, în pustia Iudeii, unde Domnul Isus a fost ispitit, a avut loc o mare confruntare.
Acolo s-a verificat dacă “mielul de jertfă” este “fără cusur”, şi poate să aducă izbăvirea noastră.
Acolo Domnul Isus a arătat ascultare perfectă faţă de Tatăl.
- Care a fost miza?! - De Domnul Isus Hristos depindea soarta întregei rase umane. Nici înainte şi nici după El n-a mai
fost vreo altă persoană în stare să ‘păşească în scenă’ şi să obţină victoria.
SCURTĂ COMPARAŢIE (Adam1 - Adam 2)
Comparativ cu “primul Adam”, Domnul Isus, numit şi “al doilea Adam” sau
“ultimul Adam”, a fost foarte dezavantajat în confruntarea cu Satana.
Adam s-a aflat în Grădina Edenului, într-un mediu de desfătare, şi a fost înfrânt.
Domnul Isus S-a aflat în pustie.
Adam avea lângă el, pentru asistenţă, pe soţia lui (un “ajutor potrivit”).
Domnul Isus a fost singur.
Adam se înfrupta din pomii grădinii, după bunul său plac.
Domnul Isus era extrem de flămând, după 40 de zile de post.
Toate circumstanţele au fost defavorabile Domnului Isus, dar El a ieşit biruitor. De fapt, de când a venit în lumea
noastră (de la naştere), Domnul n-a vrut să I se facă nici un favor. În condiţiile acestea grele, victoria Sa este
cu mult mai impresionantă.
UNDE TE AFLI?!
(Revenind la “Urma scapă turma”),
Te afli şi tu printre cei salvaţi de “ultimul Adam”, printre cei care într-o zi vor împărtăşi victoria împreun cu
El, sau te complaci printre cei care urmează să fie osândiţi?!
Domnul Isus ne-ndeamnă să trecem de partea Sa, ca să-mpărţim victoria.
Vrei să fii şi tu purtat în “carul Lui biruitor de luptă”? Treci de partea Lui!
“Războinic viteaz”, zice psalmistul, “…suie-te în carul tău de luptă, apără adevărul, blândeţea şi neprihănirea …”;
poartă armele şi câştigă victoria! (Ps. 45:3-4)
Domnul Isus Hristos n-a pregetat să Se-ncingă cu 'armele de război', să Se-avânte pe 'câmpul de luptă' şi
să câştige victoria pentru fiecere din noi.
| 