|
CĂDERE 'ÎN MASĂ'
În timpul comuniştilor, din toate cultele din România, numeroşi
creştini au căzut la ispita a III-a…
Bunăoară seminariştii plecau pe portile şcolii după 3-4 ani de studiu în care se pregăteau să fie “lucrători cu
Evanghelia”. Ei urmau să predice Cuvântul, să păstorească biserici, să aducă oameni în Împărăţia lui Dumnezeu…
Calea Domnului era să stea “drept” şi să predice fără frică Cuvântul Lui, într-o societate care-i ameninţa cu
persecuţia şi chiar închisoarea…
Calea oferită de Satana era să facă aceeaşi lucrare, dar să ocolească "crucea" printr-un mic compromis: să
colaboreze cu organele care le cereau informaţii.
Oferta era să-şi împlinească misiunea vieţii lor fără ‘dificultăţi’...
Fraţilor, spuneau ei, colaborând cu organele de stat, ajutăm lucrarea lui Dumnezeu!
Nici peste hotare n-a fost prea diferit. Mai toate bisericile româneşti făceau parte din aşa numitele Asociaţii
care erau de fapt organizaţii înregimentate regimului comunist de la Bucureşti. Mulţi tineri promiţători au
acceptat micul compromis şi-au închis ochii la neregulile din aceste asociaţii (interne şi externe), dar a fost
mereu şi câte o “rămăşiţă” care a ales calea jertfei.
‘EPILOGUL’
ISPITIRII
În fiecare instanţă, Domnul Isus a apelat la Cuvântul scris, şi a
procedat întocmai cerinţelor lui Dumnezeu. El a cunoscut, a crezut şi a aplicat Cuvântul…
Bine, bine, dar cum s-a finalizat ispitirea?
Găsim scris aşa:
“Atunci diavolul L-a lăsat. Şi deodată au venit la Isus nişte îngeri, şi au început să-I slujească.” (Matei
4:11)
Satana a plecat, “L-a lăsat”.
Oh, dacă am ştii şi noi că diavolul este limitat…! Şi timpul cât ne poate ispiti este limitat, şi intensitatea
ispitirii lui este limitată de către Dumnezeu, care are în control toate lucrurile:
“Nu v-a ajuns nici o ispită, care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Şi Dumnezeu, care este credincios,
nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din
ea, ca s-o puteţi răbda. (1 Cor. 10:13)
Oricât de ‘cotită’ am da-o, nu putem justifica alegerea unei căi nelegitime de a ‘rezolva’ ispita! Dacă ‘luăm
poziţie’, Satana va pleca şi de la noi!
Şi Matei şi Marcu ne spun că după imediat după plecarea diavolului au intrat îngerii ‘în scenă’, slujindu-L pe
Domnul. De ce? Pentru că L-au recunoscut ca Domn.
Sosise “timpul lui Dumnezeu” ca Domnul Isus Hristos să-Şi astâmpere foamea. Ei I-au adus de mâncare şi L-au dus pe
Domnul “pe mâini”, conform proorociei lui David:
“Căci El va porunci îngerilor Săi să te păzească în toate căile tale;
şi ei te vor duce pe mâni, ca nu cumva să-ţi loveşti piciorul de vreo piatră.”
(Ps. 91:11-12 - citiţi tot psalmul!)
Domnul Isus are deci, la sfârşitul ispitei, şi pâine, şi asistenţă, şi poziţie, şi putere, dar şi victoria
ce-a câştigat-o pentru noi toţi.
| 