IERARHII ALE ÎNGERILOR
a. Arhanghelul / (arhanghelii?)
Numai Mihail este anume menţionat ca “arhanghel”. Biblia nu vorbeşte nicăieri la plural despre arhangheli, deşi există şi alţi îngeri printre “căpeteniile cele mai de seamă” (Dan. 10:13). Atunci când ap. Pavel spune că “glasul unui arhanghel” (1 Tes.4:16) va fi auzit la răpirea bisericii, el nu simte nevoia să-l numească, ori pentru că n-a fost efectiv nevoie, ori pentru că-i doar unul singur…!?
În VT, “voievodul Mihail” apare ca îngerul păzitor al lui Israel (Dan. 10:21; 21:1). El va proteja în mod special pe poporul Israel pe perioada de “mare strâmtorare” prin care se va trece. Mihail va conduce armatele cereşti de îngeri, în lupta contra lui Satana (“balaurul cel mare, şarpele cel vechi)” şi a hoardelor lui de demoni (Apoc. 12:7).
După unii comentatori şi Gavril, îngerul care “stă înaintea lui Dumnezeu” (Luca 1:19), şi care a anunţat-o pe Maria că-L va naşte pe Mesia, ar putea avea tot rangul de arhanghel.
b. Căpeteniile cele mai de seamă (Dan. 10:13) sunt conducătorii supremi. Se pare că Mihail este cel mai important dintre ei.
c. Autorităţile ‘guvernamentale’:
1. Stăpânitorii (or stăpânirile), sau prinţii.
Aceste expresii folosite de ap. Pavel se referă la o categorie de îngeri (atât buni cât şi răi), implicaţi în guvernarea universului (Rom. 8:38; Efes. 1:21; 3:10; 6:12; Col. 1:16; 2:10,15).
2. Autorităţi sau puteri. Aceaste denumiri subliniază autoritatea sau puterea supraomenească pe care îngerii şi demonii le exercită în raport cu problemele lumii (Efes. 1:21; 2:2; 3:10; 6:12; Col. 1:16; 2:10,15; 1 Pt. 3:22; 2 Pt. 2:11).
3. Alte ranguri, sunt enumerate cam la aceleaşi trimiteri de la pct. 2.
d. Heruvimii. Şi ei sunt o categorie de îngeri de rang înalt. Satana a fost şi el un heruvim (Ez. 28:14,16). Aceşti îngeri par să ‘funcţioneze’ ca apărători ai sfinţeniei lui Dumnezeu, fiind cei care au apărat în Eden calea către pomul vieţii.
Utilizarea reprezentării heruvimilor în decorarea tabernacolului (Cortul Întâlnirii) şi a Templului, poate indica de asemenea rolul lor protector (Ex. 26:1; 36:8; 1 Regi 6:23-29).
e. Serafimii (Isaia 6:2,6) se pare c-ar fi o categorie de îngeri apropiată heruvimilor. Ei slujeau la tronul lui Dumnezeu, una din datoriile lor de bază fiind a-L lăuda pe Dumnezeu. 

SATANA  (diavolul)
Pentru mulţi, Satana (Satan, în engleză) este doar o personificare a răului. El de fapt este o fiinţă cu propria ei existenţă distinctă. Satana apare menţionat încă din Geneza, apoi la 1 Cronici, Iov, Psalmi, Isaia, Ezechiel, Zaharia, şi în toate cărţile NT.
La fel ca şi ceilalţi îngeri, Satana posedă trăsăturile personalităţii: vădeşte inteligenţă (2 Cor. 11:3), manifestă mânie (Apoc. 12:17), dorinţă (Luca 22:31), demonstrează că are voinţă (2 Tim. 2:6), etc. Biblia se referă la Satana ca la o persoană (Iov 1; Matei 4:1-12)
Ezechiel ni-l prezintă (28:11-19) mai detaliat, şi afirmă că a fost creat (v.15). Ca orice creatură, Satana nu posedă anumite atribute care aparţin numai lui Dumnezeu, cum ar fi omniprezenţa, omnipotenţa şi omniscienţa. Deşi este o fiinţă puternică, el este limitat, şi va trebui să dea socoteală Creatorului. El aparţine ordinului îngeresc al heruvimilor, şi , deşi ‘căzut’ deţine încă, pentru o vreme, o mare putere, cu permisiunea şi controlul lui Dumnezeu. De aceea mai este şi numit “dumnezeul veacului acestuia” (2 Cor. 4:4) sau “domnul puterii văzduhului (Efes. 2:2).
În ebraică, Satana înseamnă adversar, potrivnic, oponent (Matei 4:10-11). Diavol (de la grecescul diabolos) înseamnă defăimător, calomniator (Efes. 4-27).
Diferite alte nume şi modalităţi de a desemna pe Satana, scot în evidenţă multiplele faţete ale caracterului lui, şi cam cu ce gen de lucrări se ocupă. Acestea subliniază activitatea sa (ispititor, acuzator, etc.), ‘înfăţişarea’ (balaur, şarpe, etc.), caracteristici (mincinos, ucigaş, etc.).
Una din activităţile sale permanente, este aceea de-a pârâ (Apoc. 12:10), şi n-o face de unul singur – este ajutat de mulţi creştini!
Niciodată nu trebuie să subestimăm acest duşman inteligent, viclean şi puternic! 

DEMONII – DUHURI NECURATE
Biblia menţionează de mai multe ori că Domnul Isus a scos demonii din diverşi oameni. Aceasta demonstrează existenţa lor reală (Matei 12: 22-29; 15:22-28; 17:14-20; Marcu 5:1-16). Domnul a dat şi discipolilor Săi autoritatea de a scoate demonii (Matei 10:1).
Toţi autorii NT (exceptând cartea Evrei) – menţionează despre demoni în peste 100 de ori.
VT se referă mult mai rar la demoni. Shedhim-ii din Deut. 32:17 şi Ps. 106:37 erau nişte idoli pe care evreii îi considerau simboluri vizibile ale demonilor. Seirim-ii din Levitic 17:7; 2 Cronici 11:15; Isaia 13:21 şi 34:14 erau tot manifestări demonice.

Nicăieri în Scriptură nu ni se spune direct că demonii sunt îngeri căzuţi dar sunt considerente care ne-ndreptăţesc la această concluzie. Satana este denumit “domnul dracilor” (Matei 12:24), ceea ce denotă că dacă el se află-n fruntea lor, ei sunt îngeri, dar căzuţi.
Ştim că Satana are la dispoziţie demoni bine organizaţi, care-i duc la-ndeplinire dispoziţiile. Două dintre categorii sunt numite “stăpâniri” şi “domnnii”, corespunzând categoriilor cu acelaşi nume ale îngerilor buni (Efes. 3:10; 6:12). Aceasta pare să indice că aceste categorii cuprind fiinţe de acelaşi fel, şi ca atare, fiinţele rele sunt îngerii căzuţi. În mai multe pasaje, demonii sunt numiţi duhuri (spirite) “necurate”. De exemplu demonul la care se referă Matei 17:18 este numit “duh necurat” în relatarea paralelă din Marcu 9:25. Acelaşi semn de egalitate între demoni şi duhuri se află în Luca 10:17-20. De asemenea, potrivit cu Matei 8:16, Domnul a vindecat mulţi oameni posedaţi de demoni, alungând din ei “duhurile necurate”. Realitatea existenţei demonilor, nu depinde de capacitatea noastră de a ni-i imagina, cum cred unii…

Demonii posedă intelect (ştiau cine era Domnul Isus – ex. Marcu 1:24) şi ştiau ce soartă vor avea în cele din urmă (Matei 8:29). Ei cunosc planul de salvare, deşi nu pot să-l accepte (Iacov 2:19). Ei manifestă sentimente, mai ales când sunt confruntaţi cu judecata (Luca 8:28). La Luca 8:27-30, ei sunt descrişi prin pronume personale, pentru că au personalitate, iar din v. 32 rezultă că pot da expresie voinţei lor.
Demonii sunt creaturi spirituale, limitaţi şi finiţi ca şi ceilalţi îngeri. În general ei sunt nedetectabili nouă, dar se pot face auzibili sau vizibili, folosind diferite mijloace (Fapte 19:15; Apoc. 9:1-12, 16:13).

P.S.: Demonii lui Satana (care sunt în libertate) nu trebuiesc confundaţi/amestecaţi cu îngerii puşi în lanţuri veşnice, de care se aminteşte de exemplu la Iuda 1:6!