“FII TREAZ IN TOATE LUCRURILE!”  

Epistola a II-a către Timotei este ultima scrisoare a apostolului Pavel iar capitolul 4 este încheierea ei….
Dacă noi ar fi să ţinem un ultim discurs, sau să scriem o ultimă scrisoare, cât de atenţi am fi la ce-am transmite prin acel mesaj, nu-i aşa?!
Apostolul Pavel ştie că aceasta-i ultima lui scriere, fapt pentru care aprofundează şi subliniază mai mult ca de obicei cîteva problematici cheie.
„Te rog ferbinte, înaintea lui Dumnezeu şi înaintea lui Hristos Isus”, incepe el, şi, ca şi cum n-ar fi fost îndeajuns, continuă: „care are să judece viii şi morţii, şi pentru arătarea şi Împărăţia Sa”…
Ce crede Pavel că este important pentru Timotei, de fapt pentru toţi credincioşii care rămân în urma sa?! Care sunt acele îndemnuri vitale? 

În primul rând Pavel consideră că este foarte important SĂ DĂM ATENŢIEA CUVENITĂ CUVÂNTULUI LUI DUMNEZEU:
„propovăduieşte Cuvântul, stăruieşte asupra lui la timp şi ne la timp, mustră, ceartă, îndeamnă cu toată blândeţea şi învăţătura.” (2 Tim. 4:2)
- Era nevoie să-i spună astfel lui Timotei, acesta fiind un bun mânuitor al Cuvântului?!
- Era, pentru că tocmai aici dau faliment foarte multi predicatori sau învăţători – nu învaţă Cuvântul, nu aplică Cuvântul, nu se ţin de Cuvânt!
Pavel anticipează ce se va întâmpla:
“Căci va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învăţătura sănătoasă; ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute, şi îşi vor da învăţători după poftele lor. Îşi vor întoarce urechea de la adevăr, şi se vor îndrepta spre istorisiri închipuite.” (2 Tim. 4:3-4)
- Eliminându-se învăţătura sănătoasă, cu ce este umplut acel gol?
- Cu lucruri care gâdilă în mod plăcut urechile ascultătorilor, cu LUCRURI INOFENSIVE, care nu deranjează pe nimeni, care nu mustră, care nu corectează. 

A venit deja vremea când oamenii îşi dau învăţători care le spun mai mult lucruri plăcute… Sunt o mulţime de mari predicatori, care adună chiar şi zeci de mii de naivi cărora nu le spun mai nimic din Cuvânt, ci le-nşiră baliverne nostime.
Un predicator sau învăţător adevărat al Cuvântului va lua Biblia de la început până la sfârşit, şi o va analiza amănunţit. El va lua text după text, pentru că „toată Scriptura este insuflată” şi fiecare cuvânt al lui Dumnezeu este „încercat”, este „plin de putere”. Aşa se studiază Biblia, în totalitate!
Astfel de fraţi sunt foarte rari, iar când apar sunt sabotaţi de cei care nu vorbesc decât despre dragoste, care umplu timpul cu povestioare, cu ceva poante sau curiozităţi de pe Internet, etc. 

În al II-lea rând, ATENŢIE LA SLUJBĂ!
„Dar tu fii treaz în toate lucrurile, rabdă suferinţele, fă lucrul unui evanghelist, şi împlineşte-ţi bine slujba” (2 Tim. 4:5), îndeamnă Pavel.
- Numai Timotei a avut o slujbă?
- Fiecare credincios, având Duhul lui Dumnezeu, are daruri spirituale…, prin care Domnul îl aşteaptă să slujească!
„Împlineşte-ţi bine slujba!” se adresează tuturor credincioşilor, pentru că fiecare dintre noi avem cel puţin o slujbă. Trist însă este că cei mai mulţi credincioşi ajung chiar şi la sfârşitul vieţii fără să fi înţeles care le-a fost chemarea şi slujba!
Fiecare dintre noi are chemare pentru o lucrare pe care o poate face mai bine decât oricare altul…, dar cei mai mulţi eschivează sau nu-s interesaţi. 

Dragul meu, tu te-ai gândit serios la ce isprăvnicie te-a chemat Dumnezeu?!
În textul nostru sunt pomenite o serie de nume de-ale credincioşilor care au slujit şi cu Evanghelia, dar şi într-o capacitate specifică. Crezi cumva că aceştia au fost trecuţi în revistă de Pavel doar aşa, de florile mărului?! 

În al III-lea rând, să fim atenţi la felul CUM NE SFÂRŞIM ALERGAREA!
Fiecare dintre noi ar trebui să fim în stare să spunem ca şi apostolul Pavel:
„…sunt gata să fiu turnat ca o jertfă de băutură … M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa.” (2 Tim. 4:6-7)
Există o luptă bună în care se poate implica fiecare dintre noi. Să luptăm să ne îndeplinim chemarea pe care ne-a dat-o Dumnezeu. Să ne cunoaştem slujba potrivită nouă, s-o îndeplinim cu dăruire, cu dedicare…, şi să păzim credinţa.
Făcând aşa, la sfârşit ne va aştepta cununa! Pavel spune:
“Deacum mă aşteaptă cununa neprihănirii pe care mi-o va da, în ziua aceea Domnul, Judecătorul cel drept, şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui.” (2 Tim. 4:8)
Cununile nu sunt deci numai pentru apostoli, pentru că şi alţii iubesc venirea Domnului… 

Ce-i caracterizează pe cei care iubesc venirea Lui?!
Primul lucru este SFINŢIREA:
“Oricine are nădejdea aceasta în El, se curăţeşte, după cum El este curat.” (1 Ioan 3:3)
Un alt lucru este DEDICAREA. Nimeni nu poate susţine că-L aşteaptă pe Domnul, dacă este inactiv şi leneş, neroditor…
Trist este că-n textul nostru apar şi oameni cu altfel de dedicări… Unul este Dima, care a părăsit Cuvântul si s-a împotmolit în alte tipuri de lucrări , iar altul este Alexandru căldărarul, care a-ncercat să-l desfiinţeze pe apostolul Pavel.
Depinde de noi în ce fel de slujbe ne desfăşurăm! Istoria este plină de oameni care au început bine, dar care au sfârşit-o rău! 

- Ce-i important deci să ştie fiecare creştin?!
- Că avem Cuvântul lui Dumnezeu la care trebuie să ţinem cu cea mai mare seriozitate, că avem o slujbă specifică, dată de Domnul fiecăruia în isprăvnicie (şi de care vom da socoteală într-o zi), slujbă pe care trebuie s-o ducem la bun sfârşit.