C.  CU CAT OFERTELE SUNT MAI MARI, CU ATAT PRETUL POSIBILITATILOR PIERDUTE ESTE MAI MARE!
La Evrei 2:3-4, suntem indemnati sa acordam maxima atentie Evangheliei:
“Cum vom scãpa noi, dacã stãm nepãsãtori fatã de o mântuire asa de mare, care, dupã ce a fost vestitã întâi de Domnul, ne-a fost adeveritã de cei ce au auzit-o, în timp ce Dumnezeu întãrea mãrturia lor cu semne, puteri si felurite minuni, si cu darurile Duhului Sfânt, împãrtite dupã voia Sa!”
- Stiti cat de mare va fi pierderea celor care nu-L aleg pe Domnul Isus ca Mantuitor?
- Atat cat de mare este mantuirea…, si Biblia spune ca este nespus de mare, ca nimeni nu poate s-o cuprinda - o vesnicie intreaga ne vom desfata in aceasta mantuire, si nu vom ajunge la capatul ei.  Asa de mare este pierderea celor care trec nepasatori pe langa ea si o amana sau refuza.

Cat de mari au fost posibilitatile de slujire oferite credinciosilor, cei care nu s-au implicat, atata vor avea si pierderile, pe masura…!  De exemplu la Ioan 14:12-13, Domnul ne atentioneaza apasat:
“Adevãrat, adevãrat, vã spun, cã cine crede în Mine, va face si el lucrãrile pe care le fac Eu, ba încã va face altele si mai mari decât acestea, pentru cã Eu mã duc la Tatãl, si orice veti cere în Numele Meu, voi face, pentru ca Tatãl sã fie proslãvit în Fiul.”
Avem deci posibilitatea unor slujiri si lucrari, de aceeasi esenta si calitate, dar “mai mari” ca ale Domnului Isus Hristos…

- Ce posibilitati a avut El, in timpul vietii Sale pe pamant?!
Pana la 30 de ani a muncit pentru intretinerea familiei – fratii si surorile Sale, toti mai mici decat El.  Dupa aceea Domnul S-a putut dedica lucrarii de propovaduire a Imparatiei.  Cati din tinerii de astazi muncesc din zori si pana-n noapte, ca sa se intretina atat pe ei cat si pe fratiorii lor?  Rar avem astfel de situatii,si practic deloc, in societatile avansate. 
- Ce-ar trebui sa faca tinerii cu timpul si resursele pe care le au?!
- Sa le foloseasca pentru Imparatie…!
Domnul Isus a avut la dispozitie doar 3,5 ani de activitate, a calatorit pe jos, n-a avut mijloace de comunicare moderne ca noi, cei de astazi, dar a transmis si explicat oamenilor Cuvantul lui Dumnezeu.
Noi ce facem, ce posibilitati avem? O Biblie, care acum 2000 de ani se obtinea foarte greu, fiindca costa munca indelungata pentru copierea de mana (luni de zile), la care se adauga pretul mare al pergamentelor …, pe cata vreme noi o putem obtine doar cu cativa dolari.  Si noi deci putem raspandi Cuvantul, dar cati o fac?  Multi trec pe langa aceasta posibilitate, fara sa o fructifice!
Noi avem posibilitatea sa calatorim usor, comfortabil, rapid  si departe…  Domnul Isus a mers pe jos cu ucenicii, acoperind pe total cca. 150 de km pe directia mare (N-S).  Pentru noi, distantele si starea meteorologica practic nu ne pun probleme, dar preferam sa stam acasa, fara sa realizam ca vom plati intr-o zi si pentru asta …
Apoi, astazi avem la dispozitie posibilitati impresionante si multiple de comunicare, chiar si cu oamenii de la celalalt ‘capat al lumii’, dar stam ca muti.
Si veniturile unora sunt cu mult mai mari decat avea Domnul si cei 12 ucenici la un loc…
Noi deci avem posibilitati reale, cu un potential extraordinar, dar cum le fructificam?!

Lucian Blaga, privind la multitudinea de flori ce cad din copaci, le vede, prin transpunere, drept “paduri ce-ar fi putut sa fie, si niciodata nu vor fi”…
In Biserica exista talente, daruri spirituale deosebite, de slujire, care nu sunt aplicate niciodata, intrucat cei capabili sa le faca “nu raspund chemarii”, nu recunosc “vremea cercetarii”…  De aceea a plans Domnul Isus pentru cetate, pentru ca nici ea “n-a cunoscut vremea cercetarii” ei!

In loc de a vorbi despre pretul posibilitatilor pierdute, crestini ar trebui sa discute mai degraba despre PREMIUL POSIBILITATILOR FRUCTIFICATE, nu-i asa?!
Inaintea noastra Il avem pe Domnul Isus Hristos, care nu S-a uitat la nici un cost, nici macar la viata Sa, ci la “bucuria care-I era pusa inainte” (v. Evrei 12:2), si a alergatdirect spre “tinta”.
Tot inainte il avem si pe apostolul Pavel, care recunoaste ca pana la un moment dat “a lucrat din nestiinta in necredinta”, dar apoi ia hotararea: “…uitând ce este în urma mea, si aruncându-mã spre ce este înainte, alerg spre tintã, pentru premiul chemãrii ceresti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus.” (Filipeni 3:13-14)
Noua, Dumnezeu ne-a oferit posibilitati reale de crestere, de maturizare, de slujire…, mult mai mari decat celor din generatia dinaintea noastra…! 
Recunoastem noi “vremea cercetarii” noastre, si ne punem la dispozitia lui Dumnezeu, sau neglijam posibilitatile aparute?  Daca nu trecem pe langa ele, cei care ne-am dedicat Domnului, vom avea o viata vesnica in toata plinatatea ei, cu toate rasplatirile ei!