CONDIŢIA BINECUVÂNTĂRII
„Astfel să pună Numele Meu peste copiii lui Israel, şi Eu îi voi binecuvânta.” (Num. 6:27)
Ce înseamnă a pune numele Domnului peste copii?! - Nu înseamnă rostirea unor formule magice, aşa cum îşi închipuie unii care îndeplinesc tot felul de ritualuri, fără a lua măcar seama la ele…! În primul rând înseamnă a le face cunoscut şi lor pe Dumnezeu. Numele Domnului reprezintă tot ceea ce este Dumnezeu în relaţie cu noi, iar pentru a ne bucura de binecuvântarea Lui trebuie ca mai întâi să-L cunoaştem pe El, izvorul binecuvântărilor.
De mici trebuie să-i învăţăm pe copii că Dumnezeu a creat toate lucrurile, mai ales că-n ei există de la început întrebarea: Cine m-a creat?! Trebuie să le explicăm că-n afara miilor de zeităţi moarte există „un Dumnezeu viu şi adevărat”, un Creator care se revelează celor dornici de a-L cunoaşte. El nu numai că ne-a adus în fiinţă dar este şi Cel ce ne oferă mântuirea de care toţi avem nevoie.
Domnul Isus, în rugăciune, se referă la Numele lui Dumnezeu:
„Am făcut cunoscut Numele Tău oamenilor pe care Mi i-ai dat…” (Ioan 17:6)
„Eu le-am fãcut cunoscut Numele Tãu, şi li-L voi mai face cunoscut, pentru ca dragostea cu care M-ai iubit Tu, să fie în ei, şi Eu să fiu în ei.” (Ioan 17:26)
Copiii noştri, ajungând să-L cunoscă pe Dumnezeu într-un mod personal, sunt binecuvântaţi.
Dacă sunt părinţi care nu le vorbesc copiilor din Cuvântul lui Dumnezeu, nu-i duc la biserică/adunare, îi lasă în tovărăşii rele, etc. aceia nu pun Numele Domnului peste cei mici. 

În Deut. 6:4-7, Dumnezeu atenţionează:
„Ascultă, Israele! Domnul, Dumnezeul nostru, este singurul Domn.
Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată puterea ta. Şi poruncile acestea pe care ţi le dau astăzi, să le ai în inima ta. Să le întipăreşti în mintea copiilor tăi, şi să vorbeşti de ele când vei fi acasă, când vei pleca în călătorie, când te vei culca şi când te vei scula.”
Când să le facem deci cunoscut copiilor pe Dumnezeu?! - Cu orice ocazie…
Domnul să ne ajute ca să punem mereu Numele Lui peste copii, făcându-L cunoscut lor!
De fapt, binecuvântarea Noului Legământ cuprinde această mare promisiune: „Mă vor cunoaşte”, iar cunoaşterea Lui implică mântuirea, pentru eternitate. 

A pune Numele Domnului peste copiii noştri înseamnă şi a-i pune sub autoritatea Lui. Noi, ca şi părinţi, trebuie să acceptăm mai întâi autoritatea Domnului peste noi, şi-apoi şi peste copiii noştri. Dumnezeu ne-a dat Cuvântul Său, pentru a cunoaşte şi înfăptui voia Sa, urmărind căile Lui. În ce măsură ascultăm…?
În Efes. 6:4 citim:
„Şi voi, părinţilor, nu întărâtaţi la mânie pe copiii voştri, ci creşteţi-i, în mustrarea şi învăţătura Domnului”, adică sub autoritatea Cuvântului.
Trebuie de fapt să-i învăţăm pe copii că sunt responsabili înaintea lui Dumnezeu pentru fiecare lucru…
Văd copiii tăi că tu te temi de Domnul şi asculţi de Cuvântul Lui?!
Dumnezeu, referindu-Se la Avraam ca părinte, spune:
„Căci Avraam va ajunge, negreşit, un neam mare şi puternic, şi în el vor fi binecuvântate toate neamurile pământului. Căci Eu îl cunosc şi ştiu că are să poruncească fiilor lui şi casei lui după el să ţină Calea Domnului, făcând ce este drept şi bine, pentru ca astfel Domnul să împlinească faţă de Avraam ce i-a făgăduit”… (Gen. 18:18-19)
Este responsabilitatea părinţilor de-a pune Numele Domnului peste copiii lor, de a-i învăţa să-i pună sub autoritatea lui Dumnezeu, de a-i învăţa să-L cinstească! 

CERTITUDINEA BINECUVÂNTĂRII LUI DUMNEZEU
Dumnezeu spune:
„Astfel să pună Numele Meu peste copiii lui Israel, şi Eu îi voi binecuvânta.” (Num. 6:27)
Este o promisiune solemnă, ca şi Cel care o face - Dumnezeu este solemn în tot ceea ce promite.
Este o promisiune mare, cât Cel care o face - Dumnezeu este infinit de mare.
Este o promisiune sigură, ca şi Cel care o face - Dumnezeu este credincios.
Dumnezeul cel veşnic şi infinit, cel atotputernic şi atotînţelept, promite binecuvântarea copiilor noştri. Să facem aşadar ceea ce ni s-a spus prin Cuvântul Său: să rostim binecuvântarea peste copiii noştri şi să-i punem sub Numele Domnului!
Când Dumnezeu Îşi înalţă Faţa peste o persoană, aceasta este binecuvântată şi nimeni nu-i mai poate schimba sau lua binecuvântarea!
De exemplu, când a venit Balaam, vrăjitorul, ca să arunce blesteme asupra poporului lui Dumnezeu, acesta a trebuit să declare lui Balac, cel care-l chemase, că nu poate blestema pe cei pe care Dumnezeu i-a binecuvântat . (Num. 23)
Nu-i nici o forţă în lumea aceasta care să răpească binecuvântarea lui Dumnezeu!