|
BAGHETA ’MAGICA’ – NUIAUA...!?
Una dintre deficienţele majore a educaţiei ce se aplică
azi copiilor este evitarea disciplinării fizice. Tot mai puţini părinţi folosesc nuiaua…!
Înainte vreme, se accepta aproape-n unanimitate că “nuiaua/bătaia este ruptă din rai”.
Fiindcă am spart tiparele şi ne-am emancipat, ne confruntăm acum, în privinţa aceasta, cu două mari concepţii:
1. Pe de o parte este filozofia lumii, care promovează prezumţia că disciplinarea fizică este dăunătoare, că poate
duce la dezastre…, şi ca atare trebuie eliminată. Pedagogii contemporani condamnă folosirea nuielei şi-o
etichetează ca un abuz care afectează negativ pe copii.
Această concepţie a fost propagată în ultimele decenii mai ales de către doctorul psiholog Benjamin Spock. El a
spus că disciplinarea copiilor duce la afectarea negativă a personalităţii lor, la inhibarea creativităţii, la
zdrobirea EU-lui lor care este atât de fragil şi de important. Disciplinarea fizică, el a văzut-o ca pe un abuz
care poate să ducă la manifestări violente a celor care au parte de ea. Mai nimeni însă nu a chestionat serios
această teorie şi mulţi părinţi şi pedagogi au preluat-o prosteşte – le-a plăcut cum sună…, dar n-au privit şi la
‘reversul medaliei’!
2. Opusă lumii, se situează concepţia biblică. Solomon susţine că educarea copiilor fără disciplinare fizică este
total greşită şi va duce la consecinţe serioase. Acum depinde pe cine credem – pe dr. Spock (a murit în 1998) sau
pe Solomon, care a fost inspirat de Dumnezeu.
În Prov. 22:15, Solomon spune aşa:
“Nebunia este lipită de inima copilului, dar nuiaua certării o va deslipi de el.”
Sunt în competiţie două concepţii privind “inima copilului”:
a. Concepţia umanistă spune că omul se naşte bun de la natură şi nu are nevoie de corectare şi de disciplinare, ci
trebuie să-i asigurăm un mediu în care să-şi dezvolte personalitatea în mod creativ…
b. Concepţia biblică afirmă că toţi ne naştem c-o natură păcătoasă. “Nebunia este lipită de inima copilului” încă
de la naştere, şi de aceea este continuu nevoie de corecţii…
Pentru copilul mic, părinţii sunt păzitorii legii, protectorii adevărului, administratorii pedepselor şi a
răsplătirilor, etc. Nuiaua este instrumentul ideal pentru ‘şlefuirea’ copilului, pentru eliminarea
“nebuniei “ din el, şi pentru a-l ajuta să înţeleagă atât noţiunea de ‘judecată a lui Dumnezeu’ cât şi pe cea a
‘harului Său’. Niciunul dintre noi n-am fost în stare să înţelegem harul lui Dumnezeu până când n-am trecut prin
experienţa legii. Legea ne-a fost un pedagog înspre Hristos, ne-a dus la Hristos, spune apostolul Pavel. Dumnezeu
nu S-a putut manifesta la Calvar, până nu S-a revelat mai întâi la Sinai. Ordinea nu este numai cronologică, ci şi
logică, şi necesară. A fost nevoie de Lege, de pedeapsă, pentru a duce pe oameni la har, la graţiere.
Prin disciplinare, copilul ajunge să priceapă principiul guvernării divine, al acelei guvernări pe care Dumnezeu o
aplică în lumea pe care a creat-o.
Refuzând a disciplina pe copil, practic părinţii afirmă că legile Domnului nu sunt importante, că Dumnezeu care
le-a întocmit şi cere obidienţă, nu merită să fie ascultat…
Dacă încălcarea regulilor, răutatea şi rebeliunea nu sunt tratate şi de părinţi aşa cum le tratează Dumnezeu,
concepţia copilului despre lume va fi falsă, deformată, şi va duce la dezastru.
Folosirea nuielei este indispensabilă pentru formarea unei concepţii corecte şi complete despre existenţă. Nuiaua
ajută pe copil să înţeleagă conceptele de ‘lege’ şi ‘responsabilitate’. Ea-l ajută pe copil să-şi dezvolte o
noţiune şi atitudine serioasă privind “frica de Domnul” care “este începutul înţelepciunii”. Această temere de
Domnul nu trebuie să rămână numai la nivelul de respect şi cinstire ‘cu buzele’…!
Citind la 1 Peter 2:17, constatăm că de fapt cinstirea o datorăm tuturor:
“Cinstiţi pe toţi oamenii, iubiţi pe fraţi; temeţi-vă de Dumnezeu; daţi cinste împăratului!”
Există părinţi credincioşi care, deşi afirmă că Biblia este Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu, totuşi nu folosesc
nuiaua în procesul educaţiei.
Cred că-i bine a analiza, bazându-ne pe păţaniile noastre, şi-ale altora, să trecem în revistă cam care sunt
scuzele cele mai des întâlnite la acei părinţi care refuză să-şi disciplineze copiii, apoi să căutăm a afla cum
sunt ‘întâmpinate’ acele scuze în Cuvântul lui Dumnezeu.
Ulterior, propun să abordăm şi modul în care ar trebui aplicată disciplinarea fizică la
copii!
| 