...Remedii Divine...!
"Cercetati toate lucrurile si pastrati ce este bun" - (1 Tes. 5:21) !!!

Scriptura ne copleseste...!

“Toata Scriptura este insuflata de Dumnezeu si de folos ca sa invete, sa mustre, sa indrepte, sa dea intelepciune in neprihanire, pentru ca omul lui Dumnezeu sa fie desavarsit si cu totul destoinic pentru orice lucrare buna.” (2 Timotei 3:16-17)

 

 
<< Previous    1  [2]  3  4    Next >>

CHIAR ÎI IUBIM PE COPII?!
Un copil nemulţumit, neascultător, cu toane, o tot irita pe mama lui care încerca să-l liniştească, pledând cu el şi insistând, deşi era adusă la capătul puterilor… Un frate care a observat tot acest ‘război’, a sfătuit-o pe tânăra ne-experimentată mămică să-i dea copilului o bătaie, ca să-l facă fericit. Şocată, mama răspunde: măi frate, este doar o fază prin care copilul trece…!
Dacă aşa stau lucrurile, a reluat fratele, de ce aştepţi o schimbare de comportament la el, de ce eşti iritată, de ce te plângi, de ce-l cerţi?!

În situaţii similare, iată răspunsuri date de diverse mame:
- Îl iubesc prea mult pe copil, ca să-l pedepsesc fizic.
- Fiul meu este diferit, el n-are nevoie de disciplinare fizică. Eu pot, prin răbdare şi prin vorbă bună, să-l duc în educaţie acolo unde doresc.
- Din moment ce mie mi s-a aplicat abuziv bătaia, de către părinţi, nu doresc să procedez aşa, la răndu-mi, cu copiii mei.
- Mă tem ca nu cumva pedeapsa fizică să-l înstrăineze pe copil de mine, de sentimentele mele.
- Ş.a.m.d.

Toate acestea sunt scuze ‘şchioape’, şi ele denotă grave deficienţe în înţelegerea părinţilor asupra problematicii. Unii părinţi nu înţeleg în ce constă autoritatea lui Dumnezeu…
Mulţi nu înţeleg autoritatea Cuvântului lui Dumnezeu şi consideră că trebuie să preia numai ce le convine, ce cred ei că este bine, şi să ignore ‘restul’…!
Unii şi-au pierdut copiii, pentru că n-au folosit nuiaua, aşa cum cere Cuvântul lui Dumnezeu. Aceştia au ignorat texte de felul:
“Nu cruţa copilul de mustrare, căci dacă-l vei lovi cu nuiaua, nu va muri.
Lovindu-l cu nuiaua, îi scoţi sufletul din locuinţa morţilor.” (Prov. 23:13-14)

Nuiaua face două lucruri:

desprinde “nebunia” din sufletul copilului:

“Nebunia este lipită de inima copilului, dar nuiaua certării o va deslipi de el.” (Prov, 22:15)
… şi oferă înţelepciune:
“Nuiaua şi certarea dau înţelepciunea, dar copilul lăsat de capul lui face ruşine mamei sale.” (Prov. 29:15)
Toţi am vrea ca odraslele noastre să fie înţelepte, dar nu toţi acceptăm să-i dez-‘nebunizăm’…! Copilul care nu-i pedepsit, spune Solomon, ajunge să facă ruşine părinţilor săi.

“Pedepseşte-ţi fiul, căci tot mai este nădejde, dar nu dori să-l omori.” (Prov. 19:18)
Câtă vreme copilul mai poate fi pedepsit, încă mai este deci nădejde…, dar nu amâna , căci vine şi vremea când nu mai poţi face nimica!!
Sunt părinţi obosiţi, tracasaţi, deprimaţi din pricina copiilor, pentru că nu folosesc şi nu aplică Scriptura.
Citim la Prov. 29:17:
“Pedepseşte-ţi fiul, şi el îţi va da odihnă, şi îţi va aduce desfătare sufletului.”
Cine aplică Cuvântul lui Dumnezeu, va găsi “odihnă” şi copiii-i vor aduce “desfătare sufletului”.
Dacă refuzul de a-l pedepsi pe copil este scuzat cu dragostea, trebuie să spunem că acea pretinsă dragoste a fost înţeleasă greşit. Dragostea nu-i un sentiment – sentimentele, de cele mai multe ori sunt egoiste. Un sentiment uman, care nu este verificat de înţelepciunea ce ne-a dat-o Dumnezeu, devine dăunător.
Dragostea este dorinţa de-a face bine, şi determinarea de-a face bine altuia. Dacă binele copilului constă în disciplinarea fizică, atunci dragostea va disciplina.
O mamă care-l strânge şi sărută pe copil până-l înnăduşe, până-l sufocă…, o face oare din dragoste?! Acţiunea aceea, care produce pagubă, nu-i dragoste.

“Cine cruţă nuiaua, urăşte pe fiul său, dar cine-l iubeşte, îl pedepseşte îndată. (Prov. 13:24)
Scuza “îl iubesc, şi de aceea nu pot să-l pedepsesc” este o realitate care denotă faptul că nu-i iubim pe copii atunci când ar trebui să le aplicăm disciplinarea fizică.
Cine-l iubeşte pe copilul său, “îl pedepseşte îndată”. Desigur că referirea nu se face la orice greşeală a copilului, ci la neascultare. 
<< Previous    1  [2]  3  4    Next >>

Navigare
 Index
 Categorii
Voia Lui
Duhul Sfant
Edificare
Aprofundare
Anverguri
Legea
Diverse
Toate_Categoriile
 Noutati
 Contact
 Eu cred...
Spicuiri...

Dumnezeu este TRINITATE, iar omul, se aseamana cu El fiind TRIPARTIT, singura fiinţă care are trup, suflet şi duh (spirit)…!

In IAD nu vor fi oameni, ci nişte fiinte care au fost odata oameni, care au avut “chipul lui Dumnezeu” (chiar dacă ‘sters si schimonosit’), dar au refuzat harul ce li s-a oferit in Domnul Isus Hristos de-a fi rascumparati si restaurati!

Există 3 ‘AGENTI’ ai raului: Eul nostru (“firea pamanteasca”), Lumea şi Satana. Conflictul cu eul se desfasoara la nivelul dorinţelor, la nivelul trupului… Conflictul cu lumea se duce la nivelul influenţelor, a sufletului, a mintii... Conflictul cu Satana are loc la nivelul personalitatii, la nivelul duhului…

Domnul nu ne-a ales pentru meritele noastre, pentru c-am avea ‘capacitati’ deosebite…
Lui Ii place să ne cheme şi s-acceptam slujirea cu smerenie, dragoste si devotament!

“PASTORUL” nu-i totuna cu ‘ciobanul’, dar nici de-un singur fel… Unii sunt pastori adevarati, atasati permanent de ‘turma’, si se se sacrifica…, altii sunt ‘parati’, sunt temporar şi indiferenţi, dar care pretind a fi bine ‘platiţi’.

Mai toţi scapam ESENTA pacatului…! Pacat inseamna faradelege, vrasmasie cu Dumnezeu si greşirea ‘ţintei’ pentru care am fost creaţi…, ţintă pe care nu ne-o punem/stabilim noi ci a hotărât-o deja Dumnezeu: Sa traim pentru slava si glorificarea Sa si sa administram creatia…

TIMPUL este o paranteza a eternitatii...
Vesnicia se intrerupe in punctul ‘Alfa’, (corespunzator finalizării creatiei si ‘caderii omului’), si va reintra pe fagas la “implinirea vremurilor”, in punctul ‘Omega’, (corespunzător unui “cer nou” si “pamant nou”), sub denumirea de “Vecii vecilor”.
(Va urma…!)