|
ASEMENEA CU MOARTEA LUI...!
Dupa ce L-a cunoscut pe Domnul Isus pe drumul
Damascului, apstolul Pavel a ajuns sa aiba aceasta dorinta fierbinte:
“Sã-L cunosc pe El si puterea învierii Lui si pãrtãsia suferintelor Lui, si sã mã fac asemenea cu moartea Lui”…
(Filipeni 3:10)
Prima parte a versetului este de inteles, dar Pavel continua cu o dorinta care pare consternanta: el vrea sa devina
partas suferintelor si mortii Domnului Isus Hristos…
Referitor la “pãrtãsia suferintelor Lui”, s-a dezvoltat pe larg problematica in cadrul articolului anterior, cu
acest nume… Sa continuam acum sa privim si la cealalta expresie, respectiv: “sã mã fac asemenea cu moartea
Lui”!
Numai cine a cunoscut “puterea învierii” Domnului, si este interesat in mod intim de cunoasterea profunda a Lui,
poate dori si celelalte lucruri amintite mai sus…!
De fapt ce sa insemne expresia: “sã mã fac asemenea cu moartea Lui”?!
Textul original ne indica faptul ca este vorba de o actiune continua de transformare si conformare in acord cu ceea
ce se numeste “moartea Lui”. Aceasta inseamna sa acceptam schimbarea pe care Dumnezeu o vrea in noi, in urma
careia devenim la fel ca si Domnul Isus, care s-a jertfit pentru noi de bunavoie. Vezi Filipeni 2:6-8:
“El, cu toate cã avea chipul lui Dumnezeu, totusi n-a crezut ca un lucru de apucat sã fie deopotrivã cu Dumnezeu,
ci S-a desbrãcat pe Sine însusi si a luat un chip de rob, fãcându-Se asemenea oamenilor. La înfãtisare a fost
gãsit ca un om, S-a smerit si S-a fãcut ascultãtor pânã la moarte, si încã moarte de cruce.”
Dupa coborarea in aceasta ascultare si conformare in moarte, “Dumnezeu L-a înãltat nespus de mult, si I-a dat
Numele, care este mai presus de orice nume, pentruca, în Numele lui Isus, sã se plece orice genunchi al celor din
ceruri, de pe pãmânt si de sub pãmânt, si orice limbã sã mãrturiseascã, spre slava lui Dumnezeu Tatãl, cã Isus
Hristos este Domnul.” (Filipeni 2:9-11)
Dupa versetul de la Filipeni 3:10 (“sã mã fac asemenea cu moartea Lui” ), urmeaza rezultatul dorintei lui Pavel:
“sa ajunga la invierea din morti” (v.11), si “sa castige premiul ceresc” (v.12), adica sa ajunga la
desavarsire.
Asa dupa cum dupa moartea lui Isus Hristos a urmat inaltarea glorioasa a Sa in slava, tot asa si Pavel doreste ca
in urma conformarii lui, facandu-se partas suferintelor si mortii Domnului, sa ajunga si el la desavarsire,
experimentand glorificarea. Pavel doreste sa fie ‘modelat’ in conformitate cu moartea Domnului Isus, spre a
primi premiul ceresc…
Sa vedem insa care sunt implicatiile acestei procesari!
1) “Sã mã fac asemenea cu moartea Lui”
implica SUPUNEREA noastra fata de planul lui Dumnezeu. La Filipeni 2:8, Pavel spune astfel
despre Domnul Isus: “La înfãtisare a fost gãsit ca un om, S-a smerit si S-a fãcut ascultãtor pânã la moarte,
si încã moarte de cruce.”
Cuvantul care atrage mai mult atrentia este “ASCULTATOR”. Daca eu vreau sa ma fac “asemenea cu moartea Lui”,
trebuie ca si eu sa fiu ascultator, si sa accept planul lui Dumnezeu cu viata mea. Nimeni nu va primi
“premiul alergarii ceresti”, fara aceasta asemanare/conformare!
Ascultarea de ‘autoritate’, ne conduce a fi si noi asemenea cu moartea Lui.
De la nastere, pana la moarte, Domnul a fost caracterizat de ascultare. Biblia Ii descrie pe scurt copilaria
si adolescenta prin aceste cuvinte: “...si era supus parintilor Sai”, El,
Fiul lui Dumnezeu.
Apoi, Domnul Isus a fost supus atat autoritatilor politice si religioase ale vremii, cat si dreptului Judecator –
Dumnezeu Tatal:
“El n-a fãcut pãcat, si în gura Lui nu s-a gãsit viclesug”. Când era batjocorit, nu rãspundea cu batjocuri,
si, când era chinuit, nu ameninta, ci Se supunea dreptului Judecãtor.” (1 Petru 2:22-23)
Ca urmare, ni se spune (v.24): “El a purtat pãcatele noastre în trupul Sãu, pe lemn, pentru ca noi, fiind morti
fatã de pãcate, sã trãim pentru neprihãnire; prin rãnile Lui ati fost vindecati.”
- In ce a constat supunerea fata de “dreptul Judecator”?!
- Cand I S-a facut cea mai mare nedreptate, Domnul Isus S-a supus lui Dumnezeu, acceptand verdictul care I S-a
dat!
Nu-i asa ca este greu pentru noi sa acceptam nedreptatea? Pentru lucruri mici ne revoltam si sarim cat colo…,
fiindca este grea supunerea. De multe ori bodoganim impotriva “dreptului Judecator” care ingaduie cate o
nedreptate in viata noastra, si ne lasa ca s-o suferim… Fiecare dintre noi ar trebui sa urmarim
supunerea/ascultarea, in asa fel incat sa fim cat mai aproape de exemplul Domnului!
Nimeni insa nu poate fi supus, daca nu este SMERIT! Supunerea in smerenie este o forma de lepadare de noi
insine - de aceea, Domnul Isus “S-a dezbracat de El insusi”…
Lepadarea de noi insine este reala, daca manifestam supunere si ascultare fata de autoritatea pe care Dumnezeu a
pus-o peste noi. Daca ne place supunerea, si ne delectam in ascultare, inseamna ca ne aflam pe drumul cel bun
in ce priveste procesul de-a ne face “asemenea cu moartea Lui”, pentru a putea experimenta si noi binecuvantarile (
“premiul ceresc”) care decurg din ele…!
In drum spre “calvar”, spre moartea Sa, Domnul Isus I-a instruit pe ucenicii Sai in multe privinte, si spre final
le-a spus: “Va las pacea Mea, va dau pacea Mea…”, dupa care le-a mentionat: “V-am spus aceste lucruri, pentru ca
bucuria Mea sã rãmânã în voi, si bucuria voastrã sã fie deplinã.” (Ioan 15:11)
Acea pace pe care Domnul o experimenta, mergand la
moarte, doreste sa fie si a noastra – la fel si bucuria… Nimeni insa nu poate sa experimenteze pacea si
bucuria lui Hristos, daca nu manifesta ca si El, supunere in acceptarea planului lui Dumnezeu. Unde
nu-I supunere, acolo apare mizerie si tulburare… Sa ne cercetam serios, sa vedem ce exista in noi la
ora actuala!
|
